Compasiunea ne ajută să ne conectăm cu ceilalți, să reparăm relațiile și să mergem mai departe, stimulând în același timp inteligența emoțională și bunăstarea. Compasiunea duce empatia cu un pas mai departe, deoarece adăpostește dorința ca toți oamenii să fie liberi de suferință și este impregnată de dorința de a ajuta.

Compasiunea este, pur și simplu, o abordare prietenoasă în fața a ceea ce este dificil. Puterea ei ne conectează cu ceea ce este dificil – ne oferă o abordare diferită față de fuga pe care o facem de obicei.

Începem cu empatie – acel sentiment de legătură. Când putem recunoaște caracterul comun al condiției umane, se întâmplă ceva frumos: diminuăm cruzimea subtilă a indiferenței.

Ce este auto-compasiunea?

Compasiunea de sine presupune să te tratezi așa cum ai trata un prieten care are dificultăți – chiar dacă prietenul tău a comis-o, se simte inadecvat sau doar se confruntă cu o provocare dură de viață. Definiția mai completă implică trei elemente esențiale pe care le aducem atunci când suferim: bunătatea față de sine, umanitatea ce este comună tuturor (recunoașterea faptului că toată lumea greșește și simte durere) și mindfulness.

De ce este importantă compasiunea de sine

Persoanele care au o compasiune mai mare față de sine tind să fie mai fericite, mai satisfăcute, mai motivate, să aibă relații mai bune și sănătate fizică, mai puțină anxietate și depresie. De asemenea, au rezistența necesară pentru a face față evenimentelor stresante din viață, cum ar fi divorțul, crizele de sănătate, eșecul academic și chiar combaterea traumelor.

Când suntem atenți la zbuciumul nostru și ne răspundem cu compasiune, bunătate și sprijin în momente de dificultate, lucrurile încep să se schimbe. Putem învăța să ne îmbrățișăm pe noi înșine și viețile noastre, în ciuda imperfecțiunilor interioare și exterioare, și să ne oferim puterea necesară pentru a prospera.

Miturile comune ale auto-compasiunii

Mit: Auto-compasiunea ne va face slabi și vulnerabili.

Adevăr: De fapt, auto-compasiunea este o sursă fiabilă de forță interioară care conferă curaj și sporește rezistența atunci când ne confruntăm cu dificultăți. Cercetările arată că persoanele care au compasiune față de sine sunt mai capabile să facă față unor situații dificile precum divorțul, traumele sau durerea cronică.

Mit: Auto-compasiunea înseamnă același lucru a fi indulgent față de sine.

Adevăr: De fapt este exact opusul. Compasiunea ne înclină spre sănătate și bunăstare pe termen lung, nu spre plăcere pe termen scurt. Cercetările arată că persoanele care au compasiune față de sine au comportamente mai sănătoase, ce includ obiceiuri cum ar fi exercițiile fizice, mâncarea bună, băutul mai puțin și mersul la medic mai regulat.

Mit: Auto-compasiunea este o altă modalitate de a oferi scuze pentru un comportament neadecvat.

Adevăr: De fapt, auto-compasiunea oferă siguranța necesară pentru a ne admite greșelile, mai degrabă decât să dăm vina pe alte persoane sau cauze externe. Cercetările arată că persoanele care au compasiune față de sine au o responsabilitate personală mai mare pentru acțiunile lor și sunt mai predispuse să-și ceară scuze dacă au jignit pe cineva.

Mit: Autocritica este un motivator eficient.

Adevăr: Nu este. Autocritica noastră tinde să submineze încrederea în sine și duce la teama de eșec. Dacă arătăm compasiune față de noi înșine, vom fi în continuare motivați să ne atingem obiectivele – nu pentru că suntem inadecvați așa cum suntem, ci pentru că ne pasă de noi înșine și dorim să ne atingem întregul potențial. Oamenii plini de compasiune au standarde personale ridicate; pur și simplu nu se critică atunci când eșuează.

Găsiți compasiune: scrieți o scrisoare către voi înșivă

Îți poți găsi vocea compasiunii scriindu-ți o scrisoare ori de câte ori te zbați sau te simți inadecvat sau când vrei să te ajute să te motivezi să faci o schimbare. La început se poate simți puțin ciudat, dar devine mai ușor cu timpul.

1. Gândește-te la un prieten imaginar care este înțelept, iubitor și plin de compasiune și scrie-ți o scrisoare din perspectiva prietenului tău.
2. Scrie o scrisoare de parcă ai vorbi cu un prieten drag, care se lupta cu aceleași preocupări ca și tine.
3. Scrie o scrisoare din partea plină de compasiune din tine către partea din voi care se zbate.

O practică de auto-compasiune pentru a îți calibra creierul pentru reziliență

Acesta este un exercițiu ce ne poate ajuta să ne schimbăm felul în care percepem lucrurile și să aducem acceptare în experiența momentului prezent. Ajută în mod special dacă o practicăm atunci când starea emoțională sau de suferință este încă rezonabil de gestionat – pentru a crea și întări circuitele neuronale care pot face față atunci când lucrurile sunt cu adevărat dure.

• În orice moment observi un val de emoții dificile – plictiseală, dispreț, remușcări, rușine – fă o pauză, pune-ți mâna pe inimă (aceasta activează eliberarea de oxitocină, hormonul siguranței și încrederii).
• Empatizează cu experiența ta – recunoaște suferința – și spune-ți: „asta este supărător” sau „asta este greu!” sau „asta este înfricoșător!” sau „acest lucru este dureros”, “Acest lucru doare!” sau ceva similar, pentru a recunoaște și a putea avea grijă de tine atunci când experimentezi ceva dureros.
• Repetă aceste fraze pentru tine (sau orice variante de cuvinte care funcționează pentru tine):

Fie să am bunătate față de mine în acest moment.

Acest lucru întrerupe răspunsurile noastre automate de supraviețuire și a buclelor de gândire negative.

Fie să accept acest moment exact așa cum este.

De la William James, considerat fondatorul psihologiei americane: „Fii dispus să o accepți așa cum este. Acceptarea a ceea ce s-a întâmplat este primul pas pentru a depăși consecința oricărei nenorociri. ”

Fie să mă accept exact așa cum sunt în acest moment.

De la psihologul umanist Carl Rogers: „Paradoxul curios este că atunci când mă accept exact așa cum sunt, atunci mă pot schimba”.

Fie să-mi dau toată compasiunea de care am nevoie.

• Repetă în continuare frazele până când vei simți schimbarea internă: Compasiunea, bunătatea și grija pentru tine vor deveni mai puternice decât emoția negativă originală.

• Fă o pauză și reflectează la experiența ta. Observă dacă apar posibilități de acțiuni mai chibzuite.

Meditația auto-compasiunii R.A.I.N.

• Recunoaște ce se întâmplă

• Acceptă experiența, permite-i să fie acolo, așa cum este

• Investighează cu bunătate

• Conștientizarea Naturală, care vine din neidentificarea cu experiența

Poți să explorezi ploaia (RAIN) ca o meditație autonomă sau să parcurgi pașii separat, ori de câte ori apar sentimente provocatoare.

R — Recunoaște ce se întâmplă

Recunoașterea înseamnă aducerea în conștient, în orice moment dat, a gândurilor, sentimentelor și comportamentelor care ne afectează. La fel ca trezirea dintr-un vis, primul pas din transă este, pur și simplu, să recunoaștem că suntem blocați, supuși unor credințe dureroase, emoții și senzații fizice. Semnele frecvente ale transei includ o voce interioară critică, sentimente de rușine sau frică, presiunea anxietății sau lentoarea depresiei în corp.

A — Permitere: Ia o pauze care să te umple de viață

A permite înseamnă a lăsa gândurile, emoțiile, sentimentele sau senzațiile pe care le-am recunoscut să fie, pur și simplu, acolo. De obicei, atunci când avem o experiență neplăcută, reacționăm într-unul din cele trei moduri: prin judecăți, încercând să rămânem indiferenți la sentimente sau concentrându-ne atenția în altă parte.

Permitem luând o simplă pauză cu intenția de a ne relaxa rezistențele și de a lăsa experiența să fie așa cum este. A ne permite gândurile, emoțiile sau senzațiile corporale să fie pur și simplu nu înseamnă că suntem de acord cu convingerea noastră că nu suntem suficienți.

I – Investigare cu bunătate

A investiga înseamnă a apela la curiozitatea noastră naturală – dorința de a cunoaște adevărul – și a îndrepta o atenție mai concentrată asupra experienței noastre actuale.Mai simplu, să facem o pauză pentru a întreba “ce se întâmplă în mine?”, poate iniția recunoașterea, dar investigarea adaugă ceva mai activ și mai clar. Te poți întreba: Ce vrea atenția mea cel mai mult? Cum experimentez acest lucru în corpul meu? Ce cred eu? Ce vrea acest sentiment de la mine?

N — Conștientizare Naturală

Conștientizarea naturală apare atunci când identificarea cu sinele este slăbită. Această practică a neidentificării înseamnă că sentimentul nostru despre cine suntem nu este contopit cu emoții, senzații sau povești limitative.

Deși primii trei pași ai RAIN necesită o anumită activitate intenționată, N este comoara: o revenire eliberatoare la adevărata noastră natură. Nu este nimic de făcut pentru această ultimă parte a RAIN; ne odihnim pur și simplu în conștiința naturală.

Auto-compasiunea RAIN nu este o meditație care să fie făcută o singură dată și nici realizarea conștiinței noastre naturale nu este neapărat deplină, stabilă sau durabilă după o singură practică. Mai degrabă, pe măsură ce practici, vei putea experimenta un sentiment de căldură și deschidere, o schimbare de perspectivă. Poți să ai încredere în asta. RAIN este o practică pentru viață – abordarea îndoielilor și temerilor noastre cu o prezență vindecătoare. De fiecare dată când suntem dispuși să încetinim puțin și să recunoaștem, “aceasta este transa auto-criticii”, “aceasta este frica”, “aceasta este o rănire a mea”, “aceasta este o judecată”, suntem pregătiți să de-condiționăm vechile obiceiuri și limitele despre noi înșine din inimile noastre. Treptat, vei experimenta o conștientizare naturală ca adevărul a ceea ce ești, mai mult decât orice poveste pe care ți-ai spus-o vreodată despre faptul că „nu sunt suficient” sau „practic defectuos”.

Fiecare dintre noi suntem posibil condiționați de a trăi lungi perioade de timp închiși de un sentiment de deficiență, deconectați de la realizarea inteligenței noastre intrinseci, a vieții și a iubirii. Cea mai mare binecuvântare pe care ne-o putem oferi este să recunoaștem durerea acestei transe și să oferim în mod regulat o ploaie curățitoare de auto-compasiune inimilor noastre trezite.

Dacă ai o familiarizare cu meditația, probabil că ai încercat o practică de bază a bunăvoinței (metta – loving kindness). Implică să-ți aduci în minte pe cineva pe care-l iubești și să-ți dorești să fie în siguranță, bine și fericit – fie cu voce tare, fie în gând. Practica continuă prin extinderea acestor urări de bine către cei din jur: poate o persoana mai neutră sau chiar o persoană dificilă din viața ta.

Repetarea acestor fraze te face să te simți bine în acest moment, dar poate avea și efecte pe termen lung asupra creierului nostru, care rămân cu noi după ce am terminat de meditat. Daniel Goleman, autorul cărții Primal Leadership: Unleashing the Power of Emotional Intelligence și coautor al Altered Traits, explică modul în care acest tip de meditație ne poate afecta mintea și perspectiva.

Goleman spune că practicile de meditație a bunăvoinței întăresc compasiunea și empatizarea: capacitatea noastră de a ne preocupa de o altă persoană și de a dori să o ajutăm.

„Găsim, de exemplu, că oamenii care fac această meditație, care tocmai au început să o facă, sunt mai amabili, mai predispuși să ajute pe cineva care are nevoie, sunt mai generoși și sunt mai fericiți”, explică Goleman. „Se pare că zonele creierului care ne ajută sau care ne fac să dorim să ajutăm pe cineva de care ne pasă se conectează și cu circuitele ce ne fac să ne simțim bine. Deci, se simte bine să ai bunăvoință și amabilitate, și toate acestea apar foarte devreme, în doar câteva ore de practică totală a meditației bunăvoinței sau a meditației pentru compasiune”.

Există trei tipuri diferite de empatie și acestea sunt întărite atunci când practicăm bunăvoința. Cele două tipuri cele mai frecvente de empatie sunt atunci când înțelegem perspectiva altcuiva și când ne conectăm emoțional. Dar ultimul, cel mai puternic tip, este preocuparea empatică.

1. Închide ușor ochii, dacă te simți confortabil făcând asta sau îndreptă ochii spre podea în timp ce stai așezat sau culcat.
2. Începe cu câteva respirații profunde. Descoperă de unde începi acest moment, fizic, emoțional, mental.
3. Gândește-te la o persoană din viața ta de care îți este ușor să îți pese. Acesta ar putea fi un prieten apropiat, un partener, poate un animal. Imaginează-ți că stă în fața ta și se uită în ochii tăi.
4. Simte-ți inima în acest moment și, cu intenție, spune-i acestei persoane: „Fie ca tu să fii fericit. Fie ca tu să fii sănătos în corp și în minte. Fie ca tu să fii în siguranță și protejat de răul interior și exterior. Să fii liber de frică, frica care te ține blocat. ”
5. Din nou, inspiră și expiră, reconectându-te cu inima.
6. Acum întoarce-ți inima și mintea spre tine și spune-ți: „Fie ca eu să fiu fericit. Fie ca eu să fiu sănătos în corp și în minte. Fie ca eu să fiu în siguranță și protejat de răul interior și exterior. Să fiu liber de frică, frica ce mă ține blocat. ”
7. Și acum inspiră și expiră și gândește-te o persoană din viața ta pe care nu o cunoașteți foarte bine. Poate casierița de la magazinul pe care îl vizitezi des sau cineva de la serviciu cu care nu ai vorbit niciodată.
8. Conectându-te din nou cu inima, la fel cum ai făcut pentru persoana apropiată spuându-i: „Fie ca tu să fii fericit. Fie ca tu să fii sănătos în corp și în minte. Fie ca tu să fii în siguranță și protejat de rău interior și exterior. Să fii liber de frică, frica ce te ține blocat. ”
9. Inspiră și expiră, aducând acum în minte pe cineva din viața ta cu care ai avut dificultăți. Cineva față de care simți frustrare, iritare sau supărare.
10. Și imaginează-l stând aici, uitându-se în ochii voștri și, cu aceeași intenție și inimă pe care ați avut-o pentru prima persoana, spune-i: „Fie ca tu să fii fericit. Fie ca tu să fii sănătos în corp și în minte. Fie ca tu să fii în siguranță și protejat de rău interior și exterior. Să fii liber de frică, frica ce te ține blocat. ”
11. Și acum imaginează-ți și extinde acest sentiment plin de căldură și intenție în întreaga lume. Toate țările, toți oamenii.
12. Spunându-le: „Fie ca tu să fii fericit. Fie ca tu să fii sănătos în corp și în minte. Fie ca tu să fii în siguranță și protejat de rău interior și exterior. Să fii liber de frică, frica ce te ține blocat. ”
13. Și inspiră și expiră, pe măsură ce încheiem această practică, fă cu încă o veriicare mindful. Înțelege cum vă simțiți acum, fără nicio judecată. Ce emoții sunt prezente? Este mintea ocupată sau calmă?
14. Poți sfârși prin a-ți mulțumi ție și tuturor oamenilor pe care i-ai inclus în această practică.
15. Iar când ești gata, deschide ușor ochii.

Ce este empatia?

Empatia este capacitatea de a putea percepe sentimentele altora (și să ne recunoaștem propriile emoții), să ne imaginăm de ce s-ar putea simți cineva într-un anumit fel și să fim preocupați de bunăstarea lor. Odată ce empatia este activă, compasiune este cel mai logic răspuns. Mulți confundă empatia (a simți împreună cu cineva) cu simpatia (a îți părea rău pentru cineva).

Empatia poate fi învățată

S-ar putea să ne fie greu să empatizăm cu unii oameni. Dar asta nu înseamnă că nu ne putem exersa mușchii empatiei, potrivit psihiatrului și cercetătorului Helen Riess, autorul cărții The Empathy Effect. Riess folosește șapte pași în programul ei ce adâncește și exersează empatia:

1. Contact cu ochii. Un nivel adecvat de contact vizual îi face pe oameni să se simtă văzuți și îmbunătățește comunicarea eficientă. Riess recomandă să te concentrezi asupra ochilor cuiva suficient de mult timp pentru a memora culoarea ochilor și să te asiguri că sunteți față în față atunci când comunicați.
2. Mușchii în expresiile faciale. Ca oameni, adesea imităm expresiile altora fără să ne dăm seama. Identificând sentimentele altuia – adesea prin modele distincte ale mușchilor faciali – și oglindindu-le, putem ajuta la comunicarea empatiei.
3. Postură. O poziție dezordonată și prăbușită poate indica lipsa de interes, abatere sau tristețe; stând în picioare semnalează respect și încredere. Înțelegând ce posturi comunică, putem adopta o postură mai deschisă –  fața în față, picioarele și brațele neîncrucișate, aplecându-ne spre cineva – pentru a încuraja o comunicare mai deschisă și încredere.
4. Afect (sau emoții). A învăță să identificăm ceea ce simte celălalt și denumirea acestuia ne poate ajuta să înțelegem mai bine comportamentul lor sau mesajul din spatele cuvintelor lor.
5. Ton. „Deoarece tonul vocii transmite peste 38% din conținutul emoțional nonverbal al ceea ce comunică o persoană, este o cheie vitală a empatiei”, scrie Riess. Ea sugerează adaptarea volumului și tonului la  persoana cu care vorbești și, în general, utilizarea unui ton liniștitor pentru a face pe cineva să se simtă auzit. Cu toate acestea, atunci când o persoană comunică indignare, un ton moderat – mai degrabă decât adaptarea la al lor – este mai potrivit.
6. Auz. Prea des, nu ne ascultăm cu adevărat unii pe alții, posibil din cauza preconcepțiilor sau pur și simplu fiind prea distras și stresat. Ascultarea empatică înseamnă a pune întrebări care îi ajută pe oameni să exprime ceea ce se întâmplă cu adevărat și să asculte fără judecată.
7. Răspunsul tău. Riess nu vorbește despre ceea ce vei spune în continuare, ci despre modul în care rezonezi cu persoana cu care vorbești. Indiferent dacă suntem sau nu conștienți de aceasta, avem tendința de a ne sincroniza emoțional cu oamenii și cât de bine o facem joacă un rol în cât de mult îi înțelegem.

Cum să îți pese profund fără să ajungi la epuizare

A avea supra-empatie necesită inteligență emoțională; iar abilitatea sa de bază este conștiința de sine. Trebuie întotdeauna să fim pregătiți să explorăm și să ne îndeplinim propriile nevoi. Ori de câte ori îți este trezită empatia, consideră-l ca pe un semnal pentru a-ți aduce atenția asupra propriilor sentimente. Fă o mică pauză: Ce simt acum? De ce am nevoie acum?

• Cunoaște diferența dintre empatie și compasiune. Empatia este rezonanța noastră naturală cu emoțiile celorlalți, unde simțim dificultățile pe care ar putea să le simtă altcineva. Compasiunea este unul dintre multele răspunsuri la empatie.
• Realizează când te simți copleșit. Este inevitabil ca toți să experimentăm epuizarea la un moment dat. Important este să recunoaștem ceea ce se întâmplă și să ne îndreptăm spre un echilibru. Compasiunea implică o stabilitate a atenției și a îți păsa într-un mod înțelept și echilibrat – a îți păsa de tine și de ceilalți.
• Recunoaște că nu îi poți schimba pe ceilalți. Compasiunea implică, de asemenea, înțelepciunea și inteligența de a ști că nu depinde de tine să repari lumile celorlalți. Nu poți funcționa dacă, pur și simplu, primești durerea altora tot timpul. Există un echilibru esențial: poți recunoaște durerea, poți dori să ajuți, dar trebuie să recunoști că nu poți schimba felul în care alți oameni experimentează lumea. Aceasta este eliberarea. „Tatăl meu spune că cel mai greu lucru în a avea copii este să-i lași să își facă greșelile. Aceasta este compasiunea cu echilibru” (Dan Harris).

Cum să ai mai multa compasiune la locul de muncă

Te-ai temut vreodată să mergi la muncă deoarece oamenii din jurul tău se aflau într-o spirală negativă a gândurilor și energiei? Suntem ființe emoționale și nu putem să nu fim afectați de stările și interacțiunile variate pe care le avem cu ceilalți. Viața se schimbă mereu și această schimbare constantă poate crea gânduri și emoții dificile, care pot ajunge și la locul de muncă. Linia de delimitare este că, dacă putem întâmpina suferințele de la locul de muncă cu preocupare și atenție, compasiunea apare în mod natural. Mediile de lucru care cultivă compasiunea creează un loc de muncă mult mai pozitiv și mai productiv.

Compasiunea la locul de muncă:

• Fiți mai atenți la bunăstarea psihică a colegilor voștri. De exemplu: dacă un angajat a suferit o pierdere, cum ar fi divorțul sau un deces în familie, cineva ar trebui să îl contacteze în 24-48 de ore și să îi ofere ajutor. Un studiu din 2012 a demonstrat că persoanele care acționează compasional sunt percepute ca lideri mai puternici și că inteligența percepută (adică, cât de inteligentă și de informată este persoana) leagă relația dintre compasiune și capacitățile de lider.
• Încurajați și afișați o relație pozitivă în rândul angajaților. În multe dintre locuri de muncă există spații de întâlnire ce pot fi utilizate pentru grupuri și adunări informale. Întâlnirile planificate pot fi încurajate săptămânal sau lunar și permit mai multe oportunități de a observa când cineva are nevoie de ajutor.
• Invitați mai multă autenticitate și comunicare deschisă la locul de muncă. Dacă putem menține liniile de comunicare deschise cu respect și amabilitate, oferim timp pentru a putea vorbi despre ceea ce ar avea nevoie de atenție și/sau conexiune empatică.
• Asumă perspectiva celeilalte persoane. Cu alte cuvinte, această persoană este „la fel ca mine”. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut sub numele de „empatie cognitivă” sau, pur și simplu, cunoașterea a ceea ce simte cealaltă persoană și la ce s-ar putea gândi. Acest tip de empatie poate ajuta la înțelegerea și motivarea oamenilor de a fi cea mai bună variantă a lor.
• Începeți cu auto-compasiune. Pentru a avea cu adevărat compasiune pentru ceilalți, trebuie să avem compasiune pentru noi înșine.

Cum să fii mai plin de compasiune prin e-mail

Comunicarea prin e-mail se simte aproape ca o conversație, dar fără semnalele emoționale și indiciile sociale ale interacțiunilor față în față. Dacă există conținut dificil de transmis – sau dacă trimiți un e-mail către mai multe persoane – este ușor să apară mici probleme. Cum poți comunica mai atent și compasional prin e-mail?

1. Păstrează-l scurt. Folosirea a mai puține cuvinte duce de obicei la mai multă claritate și impact mai mare. Mesajul tău se poate pierde cu ușurință în dezordine și învălmășeală, deci păstrează-l simplu.

2. Întreabă-te “ar trebui să spun asta personal?” Unele mesaje sunt prea sensibile, nuanțate sau complexe pentru a fi transmise prin e-mail. Este posibil să trebuiască să transmiți mesajul printr-un apel telefonic, unde este mai ușor să poți citi indiciile și le poți primi, dar și da. Apoi, puteți veni cu un mesaj care reiterează orice a reieșit din conversație.

3. Observă-ți tonul. Dacă există conținut emoțional, acordați o atenție deosebită modului în care folosirea cuvintelor poate crea un ton. De exemplu, dacă folosești multe propoziții scurte, consecutive, poate suna ca și cum ai fi brusc și furios.

4. Ia în considerare rolul tău. Dacă există o dinamică de putere (de exemplu, scrieți cuiva care lucrează pentru tine sau care îți raportează), trebuie să ții cont de modul în care aceasta afectează mesajul. O sugestie care vine de la un superior într-un e-mail poate suna cu ușurință ca o comandă.

O practică de trimitere a unui e-mail mindful

1. Începe prin compunerea unui e-mail ca de obicei. Încearcă să utilizezi mai des tasta Enter. Paragrafele mai scurte sunt mai ușor de citit pe ecrane.

2. Apoi oprește-te și bucură-te de o respirație lungă și profundă. Pune-ți mâinile în fața ta și mișcă-ți degetele pentru a le oferi o mică pauză. Acum, împletește-ți degetele și pune-le în spatele capului. Înclină-te pe spate și dă-i gâtului un mic repaus. Acum ești într-o ipostază mai bună pentru următorul pas.

3. Gânde-te la persoana sau persoanele care vor primi mesajul. Cum reacționează? Cum vrei să reacționeze? Au primit ceea ce vrei să spui? Ar trebui să îl simplifici? Ar putea să te înțeleagă greșit și să devină furios, jignit sau să creadă că ești mai pozitiv decât intenționezi atunci când încerci să spui nu sau să oferi un feedback sincer?

4. Citește din nou e-mailul și, dacă este necesar, fă modificări. Observă orice erori de ortografie sau de gramatică pe care este posibil să le fi ratat prima dată.

5. Nu trimite e-mailul imediat. Dacă nu este ceva urgent, lasă-l ca schiță, compune alte mesaje sau fă altceva, apoi revino la el.

6. Aruncă o ultimă privire și apasă pe Send.

Cum să fim mai plini de compasiune când vorbim